FUNCTIONARUL PLICTISIT E CEAS ELVETIAN

Share on Facebook4Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

  Vineri 13, ora 13:00 , un moment al dracului de nepotrivit sa-ti fortezi norocul in orice institutie de stat care se respecta. E adevarat ca cei care lucreaza direct cu fraierul sunt ceva mai oropsiti si trebuie sa lucreze cateodata enorm de mult, chiar si pana la ora 14:00. Inuman! Am riscat insa si am pornit la drum. Destinatia : portalul catre Taramul Arogantei, locul in care oamenii poarta chiloti cu 3 numere mai mici, locul in care pulsul iti ajunge la 230, dar te straduiesti sa pastrezi pozitia ghiocel, sa-ti faci dracu treaba si sa pleci – Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Dolj. Tadaaaa!!! Cine a fost macar odata acolo , e deja pisat in freza, deci stie despre ce vorbesc!

 Acestea fiind spuse, ajung dupa vreo 2-3 zile de amanari, astazi in jurul orei 13:30, pe Taramul Fagaduintei, unde in mod evident, era imposibil sa am actele complete, pentru a 546-a oara. Astept sa intre inca 2 persoane, ochesc o tanti care stiu ca isi mai nimereste cateodata chilotii pe marimea ei, doar cateodata insa, iau pozitia ghiocel si intreb daca se poate: Sigur, luati loc! , „Ba da-ma dracu, asta e prea omenoasa, imi pregateste ceva rau!” Intind spasit dosarul, anticipand buchetul de maciuci, care va fi utilizat pentru a ma pune la punct. Evident ca dupa ce mi-a facut dosarul cacat din 3 miscari largi de extragere a unor documente, care se intampla sa fie exact alea indicate pe site-ul institutiei, sunt trimis la colt sa refac o cerere. Refac cererea, platesc frumos o taxa – motorul economiei de piata romanesti, si astept sa intre inca un nene, aflat inaintea mea, pentru a merge inapoi la doamna binevoitoare.

  Rasfoia un dosar, asa ca o luam de la capat cu pupaturile siropoase in cur, intreband inca o data daca se poate, desigur ca se poate chiar si a doua oara, dar exact in momentul in care intind dosarul, zambetul tamp de bucurie imi dispare brusc de pe fata, la auzirea cuvintelor : „Dar stiti ca e deja ora 14:00?” (Pentru neavizati, ora 14:00 ,vinerea, e ora aia in care se rup usile in cele mai multe institutii). N-am putut sa nu remarc faptul ca nici macar nu s-a uitat la ceas, inainte sa-mi zica aceste frumoase cuvinte, care mi-au uns sufletul. 

 Acelasi dosar se invarte cat sa-mi permita o miscare de bun simt pentru a-mi consulta ceasul, care batea de 14:00 exact in momentul in care ma uitam la el. „Ba de da-ma dracu, asta e ceas elvetian!”In timpul asta, ea inca statea cu mana intinsa, dar in impas. Sa-mi dea o lectie? sa ma invete ea minte sa mai vin cu arogante din astea de contribuabil razvratit, vinerea la ora 14:00? Mi-a aruncat o privire din aia de tipul „Ba baiatule tu esti inconstient!”

 Un moment mi-a stat inima in loc si incercam sa-mi dau seama daca am vreun obiect ascutit, o surubelnita sau ceva, sa sara sange:)). Nimic, nici surubelnita, dar ca niciodata, m-am abtinut eroic, si n-am scos nici macar un cuvant. Pisic am fost. M-a cipcit ca n-am pofta de harta, mi-a simtit frica si mana a ramas intinsa. Pe masura ce scriu imi dau seama ca nu ma deranja nici daca nu imi lua dosarul, aveam ocazia sa rezolv situatia intr-un mod neconventional. Ce cred insa ca nu realizeaza doamna, este ca intr-una dintre aceste zile in care ea se duce linistita la serviciu, si se joaca cu nervii si cu timpul fraierilor, un om ajuns la capatul rabdarii, umilit de comportamentul de functionar agresiv, o sa cedeze. Intai pe langa ea o sa apara o lumina stralucitoare, apoi dintr-odata va sta de vorba cu Sfantul Petru:)))) Cum domne ca eram la birou, imi faceam munca obisnuita, ma pisam pe un fraier, cand am auzit o trosnitura puternica, un vartej negru m-a inconjurat, si uite-ma aici!

 Concluzia e simpla: nu sistemul e problema, oamenii de cacat, angajati pe bani buni, care pierd din vedere un singur lucru : sunt acolo din cauza ca era nevoie de oameni care sa indrume contribuabilul catre indeplinirea unor formalitati simple, dar pe care omul nu le cunoaste,  si nici nu le-ar putea afla dintr-un cacat de loc pe geamurile caruia care sunt lipit 700 de afise mizere din care nu intelegi nimic. Recapituland, acest lucru este exact ceea ce ar trebui sa faca bucurosi, dar aleg sa se poarte ca niste milogi, doar pentru ca pot sa faca acest lucru! Mai bine fa-ti treaba, esti la munca, oamenii aia nu vin de drag la tine, vin de nevoie, mai ales ca esti un jeg acru, platit din banii lor!

Share on Facebook4Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone
No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.