TRASEU PAUSA-STANISOARA-VARFUL COZIA

Share on Facebook70Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

  Anul trecut am fost la Caciulata si intr-una dintre zile am reusit sa facem un mic traseu de la Pausa la Manastirea Stanisoara, iar mai apoi, pe traseul de intoarcere, sa ajungem la Manastirea Turnu. Am mai fost la Caciulata intre timp si imi tot facusem planul sa ajung pe Varful Cozia, insa n-am reusit, de fiecare data gaseam motive sa amanam. Asta pana sambata.

   Ei bine, in weekend am ajuns din nou la Caciulata, de data asta mai hotarati, asa ca de dimineata ne-am trezit pusi pe treaba. Problema e ca nu ne-am trezit chiar de dimineata:) Planul era ca de aceasta data sa mergem pana la Manastirea Stanisoara cu masina, iar mai apoi sa incercam sa facem traseul pana in  Varful Cozia. Traseul inceput din Pausa ar fi durat 6-7 ore, ceea ce ar fi fost peste puterile noastre, insa un traseu de 3 ore, poate 3 si jumatate era mai aproape de realitate. Am mancat, ne-am echipat si am luat si cate ceva de mancare pentru drum. Deodata cu noi pornisera la drum si participantii Crosului Cozia, undeva in jurul orei 11:30. Am facut o vizita scurta la Stanisoara, ceasul s-a facut aproape 12:00

  Sa trecem la treaba. Din curtea Manastirii Stanisoara, porneste spre dreapta un traseu catre Varful Cozia (Ciuha Mare – 1668m). Traseul pe care pornesti este marcat cu dunga albastra. De jos traseul pare destul de abrupt, si chiar asa este, inca de la inceput.

   Dupa un urcus abrupt prin padure, de mai bine de o ora, am luat o mica pauza pentru schimbat tricouri. Am mancat si ne-am odihnit pentru vreo 10 minute. Deja eram lesinati, continuam urcusul. Ne intalneam in permanenta cu persoane care mergeau catre varf, cei mai multi erau participanti la cros. Traseul cu dunga albastra se intersecteaza dupa aproximativ o ora si 45 de minute cu traseul cu triunghi albastru. Traseele sunt bine si des marcate, tot ce trebuie sa faci este sa fii atent si sa nu te grabesti, orice greseala sau mica accidentare te pune intr-o situatie dificila.

   Prima parte a traseului o parcurgi printr-o padure foarte frumoasa si deasa. Potecile sunt destul de largi si usor de intuit. Aproape de intersectarea traseelor ajungi la un punct de belvedere foarte frumos, unde am profitat de ocazie sa facem cateva poze. Tot aici gasesti si o bancuta pe care te poti odihni.

  Odata cu intersectarea traseelor, treaba se mai complica, in sensul ca traseul devine mai abrut si ceva mai periculos. O sa-ti dai seama cand la un moment dat, la baza unor stanci , traversezi o mica portiune ajutat de cabluri de otel, semn ca de aici incepe distractia. Urmeaza inca o jumatate de ora de traseu printr-o padure deasa, si carari inguste, pe care va trebui sa fii foarte atent.

  Ultima parte a traseului este insa cea mai grea. Urmeaza o portiune de cateva zeci de metri de urcare ajutat de cabluri, asa ca trebuie sa te inarmezi cu rabdare si atentie. Opreste-te sa te odihnesti de fiecare data cand te simti obosit, siguranta e cea mai importanta. Aceasta jumatate de ora pare chiar interminabila, am ajuns sus lesinati.

Asadar, dupa 3 ore de cand plecasem de la Manastirea Stanisoara, ne aflam epuizati intr-un luminis ce marca iesirea din padurea deasa si abrupta de brazi. Dupa nici 50 m, zaream deja releul care ne anunta ca aproape am ajuns. Un baiat cu o sticla de apa rece s-a nimerit ca pumnul in ochi in calea noastra. Apa rece, dar si vestea ca mai avem 10 minute pana la cabana, ne-a dat putere sa inaintam pe ultima portiune de traseu:) Varfurile golase, rapele abrupte si palcurile de copaci uscati sunt semne ca aici e de urcat doar pe vreme buna. Vantul pornit dintr-odata ne anunta acelasi lucru, peisajul este insa superb.       Puteai sa vezi Oltul pana departe, cum serpuieste printre munti, vremea era buna, totul era cum trebuie.

   Peste alte 10 minute am ajuns la Cabana Cozia, alt loc in care lumea ori e satula de turisti ori habar n-are cum sa ii aduca acolo, n-am inteles exact tactica, cert e ca am intrebat unde gasesc toaleta si unde ma pot spala pe maini, iar o doamna scortoasa a fost la fel de amabila sa ma indrume afara de fiecare data. Buna treaba. Daca am vazut ca asa sta treaba, ne-am reorientat si cu mancarea, si ne-am luat apa de la robinetul de afara.

   Cu un ultim efort am urcat catre varful Ciuha Mare. Peisajul e foarte frumos, doar ca n-ai prea mare loc sa te misti, e plin de relee:)) In jumatate de ora eram deja inapoi la Cabana Cozia si incercam sa facem un plan sumar de intoarcere. Am hotarat sa coboram pe acelasi drum. Toata oprirea la Cabana Cozia a durat o ora, deci n-as zice ca am stat prea mult la odihna.

  Traseul de intoarcere l-am parcurs in 2 ore si 15 minute, un ritm mult mai bun, doar coboram, plus ca ne-am oprit mai rar, era ceva mai racoare si deja resimteam oboseala, asa ca incercam sa ajungem cat mai repede jos. Mare atentie insa, e mult mai usor sa te accidentezi la coborare. Tura trecuta am improvizat niste bete care sa ne ajute la coborare, de aceasta data insa am avut bete speciale, care ne-au fost de mare ajutor, asadar, luati in calcul ca echipament obligatoriu incaltamintea adecvata si betele, ajuta atat la urcare cat si la coborare.

    Am profitat de ocazie ca traseul era ceva mai liber, asa ca din loc in loc am oprit si am facut cateva poze. Ne-am intalnit insa cu persoane care mai urcau catre varf chiar si la ora 17:00. N-as incerca treaba asta, avand in vedere ca traseul nu e chiar cel mai usor, e diferenta de nivel aproximativ 800 m.

   Am ajuns inapoi la Manastirea Stanisoara la ora 18:15, rupti de oboseala. Ne-am bucurat inca o data ca am luat alegerea inteleapta sa parcurgem traseul in varianta asta:))

   Pe scurt: urcarea la Cozia merita cu siguranta, traseul este unul de dificultate medie as zice, chiar daca pentru noi n-a fost cea mai usoara treaba, mai ales din cauza lipsei antrenamentului si din cauza ca suntem grasi :)) Iesiti pe munte, va descreierati, e liniste, nu mai aveti semnal la telefon, e aer curat, tot ce trebuie e putina vointa si buna dispozitie.

 

Share on Facebook70Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone
4 Comments
  1. Salut,
    Cum ti s-a parut drumul din Pausa pana la manastirea Stanisoara cu masina? Presupun ca nu e asfaltat.
    Traseul cu dunga albastra duce la cabana, traseul cu triunghi albastru unde duce?
    Nu exista toaleta la cabana sau nu te-a lasat doamna?

    1. Salutare, desi nu este asfaltat,drumul este bun. Dureaza cam 15minute, insa n-as zice ca ai probleme, mai degraba trebuie sa mergi incet din cauza ca te injura ceilalti ca faci praf.
      Atat traseul cu dunga albastra cat si cel cu triunghi albastru duc la Cabana Cozia, numai ca cel cu triunghi albastru nu pleaca din Pausa, traseele se intalnesc undeva la o ora si 45 min dupa ce pleci din pausa. Cel mai probabil ca exista, insa doanmna n-a fost cea mai ospitaliera vietate din zona:))
      Mergi fara grija ,traseul e foarte frumos si nici nu este foarte dificil.

  2. 15min? ma bucur:-) . Deci dupa 1:45min cele doua trasee sunt identice. Am vrut sa ma duc sapt. trecuta dar nu am mai gasit cazare la doamna ospitaliera. Multumesc pentru raspunsuri.
    As avea o intrebare despre blog, comentariile sunt postate dupa validarea ta? Ieri dupa ce am postat comentariul nu imi afisa nicaieri ca e postat, am crezut ca trebuie sa-l mai scriu o data.

    1. da, comentariile sunt moderate pentru ca multi pun comentarii spam cu link-uri dubioase, sau alte diverse site-uri cu care nu am nicio legatura, dar incerc pe cat se poate sa verific comentariile zilnic:)

Leave a Reply

Your email address will not be published.