O copie de siguranță bună respectă regula 3-2-1: trei exemplare ale fișierelor, pe două tipuri diferite de suport, dintre care unul ținut în alt loc decât casa ta. Regula este veche, simplă și funcționează la fel pentru poze de familie, contracte scanate sau proiecte de lucru.
Am învățat-o după ce un hard disk extern, ținut cu grijă într-un sertar, a refuzat să mai pornească într-o dimineață. Nu era vorba de neatenție, ci de faptul că toate fotografiile dintr-o perioadă lungă existau într-un singur loc. Un singur loc înseamnă o singură defecțiune până la pierdere.
Ce înseamnă concret 3-2-1?
Cifrele se citesc pe rând. Trei exemplare: originalul, de pe calculator sau telefon, plus două copii. Două tipuri de suport: de exemplu, discul intern al calculatorului și un hard disk extern, sau un serviciu online. Un exemplar în alt loc: la un prieten, la birou sau într-un serviciu de stocare în cloud, ca să te apere de incendiu, inundație sau furt.
Logica este statistică. Un disc se poate strica, dar probabilitatea ca trei exemplare, aflate pe suporturi și în locuri diferite, să cedeze simultan este foarte mică. Fiecare element al regulii acoperă un tip de accident diferit: defecțiune tehnică, ștergere din greșeală, dezastru în casă.
Care sunt principalele tipuri de suport?
| Suport | Avantaj | Limită |
|---|---|---|
| Hard disk extern | Capacitate mare, preț rezonabil, control complet | Se strică în timp, poate fi pierdut sau furat |
| Memorie SSD portabilă | Rapidă, rezistentă la șocuri | Preț mai mare pe unitatea de spațiu |
| Serviciu cloud | Copie în alt loc, automată, accesibilă de oriunde | Abonament, depinde de conexiune |
| Unitate de rețea acasă | Copii automate pentru toată familia | Necesită configurare și întreținere |
Nu există suport veșnic. Discurile mecanice rezistă de obicei câțiva ani, memoriile flash pot pierde date dacă sunt lăsate neconectate foarte mult timp, iar discurile optice se zgârie sau se degradează. De aceea o copie de siguranță este un obicei, nu un obiect pe care îl cumperi o dată.
Cum îți construiești sistemul pas cu pas?
- Fă un inventar: unde se află fișierele care contează? Telefonul, laptopul, e-mailul, un vechi card de memorie?
- Alege folderul-sursă. Mulți țin totul în „Documente” și „Imagini”, dar uită de descărcări sau de desktop.
- Pornește o copie automată pe un hard disk extern, cu programul de rezervă al sistemului de operare sau cu o aplicație dedicată.
- Adaugă o a doua destinație în alt loc: un serviciu online sau un disc ținut la altcineva, actualizat periodic.
- Pune un memento recurent în calendar, lunar sau trimestrial, pentru verificare.
Dacă ai deja o ordine bună în fișiere, treaba merge mai repede, iar ordinea din casă ajută la fel de mult, după cum arată păstrarea ordinii în casă fără efort excesiv. Un sertar plin de cabluri și discuri vechi se rezolvă ușor cu un inventar, la fel cum am povestit în inventarul de duminică seara; aceeași disciplină se aplică și datelor.
De ce nu este suficientă sincronizarea?
Aici apare cea mai frecventă confuzie. Un folder sincronizat între telefon și calculator nu este o copie de siguranță, ci o oglindă: dacă ștergi un fișier pe un dispozitiv, dispare și de pe celălalt. La fel, un virus care criptează fișierele locale ajunge să le strice și pe cele sincronizate.
Copia de siguranță păstrează versiuni anterioare și nu reacționează instantaneu la fiecare modificare. Dacă serviciul ales oferă istoric de versiuni, activează-l: te salvează când îți dai seama abia peste două săptămâni că ai șters sau suprascris un document important.
Ce faci cu fotografiile și cu fișierele foarte vechi?
Pozele sunt, pentru mulți oameni, cele mai valoroase date. Merită o atenție specială: pune-le într-o structură simplă pe ani și evenimente, de exemplu „2019 – vacanță la munte”, și exportă periodic albumele din aplicațiile telefonului. Numele de fișiere clare ajută mai târziu, când cauți ceva anume.
Documentele importante, precum acte de proprietate, contracte sau dosare medicale, pot avea o copie scanată într-un seif criptat sau într-un arhivator protejat cu parolă. Dacă folosești un manager de parole, notează acolo și parola arhivei, nu o ține în același loc cu fișierul.
Fișierele foarte vechi, de pe dischete, CD-uri sau carduri uitate, sunt un caz separat. Copiază-le acum, cât ai încă un aparat care le citește. Peste zece ani, găsirea unui cititor potrivit poate deveni o aventură costisitoare.
Cum verifici că ai cu adevărat o copie?
Cea mai mare greșeală este să presupui că totul merge. O copie de siguranță netestată este doar o speranță. De două-trei ori pe an, încearcă să restaurezi un fișier ales la întâmplare: dacă se deschide corect, sistemul funcționează. Dacă nu, ai găsit problema într-un moment în care încă poți face ceva.
Verifică și spațiul rămas, deoarece multe programe se opresc discret când discul s-a umplut. Un mesaj de eroare ignorat timp de câteva luni poate însemna că ultimele copii nu există de fapt.
Întrebări frecvente
Este suficient un singur hard disk extern?
Nu. Este un bun început, dar înseamnă un singur exemplar în afara dispozitivului principal și nicio copie în alt loc. Adaugă un serviciu online sau un al doilea disc ținut în altă locație.
Cât de des trebuie să fac copia?
Cât de des se schimbă fișierele tale. Pentru munca zilnică, automat, în fiecare zi; pentru poze de familie, săptămânal sau după fiecare eveniment important.
Pot folosi un stick USB?
Pentru transfer, da; pentru păstrare pe termen lung, mai puțin, pentru că se pierde ușor și pot apărea erori de citire în timp.
